În cabinetul meu din Iași, întâlnesc adesea lideri care, deși au atins performanțe remarcabile, simt că în momentele de criză sau conflict reacționează într-un mod care îi surprinde chiar și pe ei. „De ce am explodat așa?” sau „De ce am simțit nevoia să controlez fiecare detaliu, deși echipa este competentă?” sunt întrebări care deschid ușa spre o explorare profundă: legătura dintre leadership și tiparele vechi de supraviețuire.
Leadership-ul ca scenă pentru piese vechi
Rolul de lider vine la pachet cu o vizibilitate crescută și o responsabilitate care poate fi copleșitoare. Această presiune nu este neutră; ea funcționează ca un reactiv chimic care activează straturi profunde ale psihicului nostru. Atunci când mizele sunt mari, creierul nostru nu face întotdeauna diferența între un obiectiv trimestrial ratat și o amenințare la adresa siguranței noastre fundamentale.
În acele momente, nu mai conduce adultul matur și strategic, ci intră în scenă „supraviețuitorul” – acea parte din noi care a învățat, demult, cum să facă față mediilor nesigure.
Tiparele de supraviețuire în context profesional
Aceste tipare pot lua forme diverse în mediul de lucru:
- Supracontrolul (Hyper-vigilanta): Dacă în copilărie siguranța ta depindea de anticiparea fiecărei mișcări a celor din jur, ca lider s-ar putea să te regăsești în micro-management excesiv. Nu este vorba despre lipsa de încredere în echipă, ci despre o nevoie viscerală de a preveni orice eroare care te-ar putea face vulnerabil.
- Conflictul ca amenințare (Căutarea aprobării): Dacă ai învățat că supraviețuirea înseamnă a fi „copilul bun” care nu deranjează pe nimeni, vei evita confruntările necesare cu echipa sau partenerii. Rezultatul? O tensiune mocnită sub masca unei armonii artificiale.
- Performanța ca justificare a existenței: Când valoarea ta personală a fost condiționată de note sau realizări, leadership-ul devine o cursă nesfârșită. Burnout-ul nu este doar consecința muncii excesive, ci a fricii că, dacă te oprești, nu mai ești „nimeni”.
- Izolarea în vârful ierarhiei: „Nu pot să le arăt că nu știu” sau „Trebuie să fiu stânca de care toți se sprijină”. Dacă ai crescut simțind că ești singurul pe care te poți baza, vei refuza delegarea și vei purta singur toată greutatea organizației.
O perspectivă sistemică și psihotraumatologică
Din perspectiva psihoterapiei sistemice, aceste reacții nu sunt „defecte de caracter”, ci soluții adaptative care au funcționat cândva. Însă, într-o organizație modernă, ele devin bariere în calea unei culturi sănătoase.
Lucrul cu aceste tipare în cadrul ședințelor de psihoterapie (în cabinet în Iași sau online) presupune mai mult decât dezvoltarea unor „soft skills”. Presupune integrarea perspectivei psihotraumatologice: înțelegerea modului în care sistemul tău nervos este încă „setat” pe modul de supraviețuire și cum poți să îl aduci, treptat, în starea de siguranță necesară pentru a conduce cu claritate și empatie.
De la Reacție la Răspuns Conștient
Transformarea începe cu awareness-ul emoțional. Când simți acea strângere în piept sau impulsul de a ataca într-o ședință, oprește-te și întreabă-te: „Câți ani are cel care simte asta acum?”.
Leadership-ul conștient înseamnă să ai libertatea de a alege cum răspunzi, în loc să fii prizonierul unei reacții automate. Înseamnă să poți vedea echipa nu ca pe un factor de risc, ci ca pe un sistem viu cu care poți colabora autentic.
Dacă simți că leadership-ul tău este îngreunat de aceste activări, un psihoterapeut în Iași sau prin terapie online te poate însoți în acest proces de clarificare. Ofer psihoterapie sistemică, cu integrarea perspectivei psihotraumatologice, online și în cabinet, iar ședințele pot fi desfășurate și în limba engleză.
Întrebări Frecvente (FAQ)
Este terapia pentru leadership diferită de terapia individuală obișnuită?
Procesul de bază este același, dar focusul se extinde și asupra modului în care dinamica ta interioară se reflectă în cultura organizațională și în relația cu autoritatea și puterea.
Pot aduce în terapie probleme concrete din managementul echipei?
Cu siguranță. Situatiile concrete din mediul profesional sunt adesea porțile cele mai directe către înțelegerea tiparelor personale profunde.
